Azi m-am plimbat în parc, imaginar,
Era superb căci mi-am făcut un dar,
Am lăsat griji, m-am așezat pe bancă,
Era feeric, divin, totul parcă,
Nu ce era în jur acum descriu
Căci parcă n-am văzut nimic, nu știu,
Descriu ce sufletu-mi simțea fără necaz
Și am văzut că viața, parcă are haz,
De acum eu mi-am propus să las durere,
Să iau ce-i bun în viață, ce-i plăcere,
Să văd paharul plin ce l-ai lăsat,
Să nu mai văd din ce s-a consumat.
Am să zâmbesc chiar de necazul vine
Căci știu că tot ce-i bun în viață e în mine
Și am să râd, și am să mă distrez
Căci fericirea mea nu-i să visez.
Emilia Dinescu